Violența domestică: principii, efecte, mituri

Violența domestică este definită ca „orice formă de agresiune, abuz sau intimidare” dirijată împotriva partenerului. Este o serie repetată de comportamente coercitive și de atac fizic, sexual sau psihic, pe care o persoană le manifestă față de partener, în scopul controlării și dominării acestuia, utilizând forța sau/și incapacitatea de apărare a victimei, ce apare în cadrul unei relații de cuplu. La fel include și abuzurile de tip economic și social.

→→ Violența adulților în familie  → → → ↓

      ↑                                                                      ↓

↑      Maltratarea soț/soție                       ↓

↑                           ↓                                         ↓

↑      Abuz față de copii și neglijarea lor      ↓

↑                         ↓                                       ↓

↑     Maltratarea semenilor                    ↓

↑                             ↓                                      ↓

↑       Maltratarea părinților                       ↓

↑                            ↓                                      ↓

↑      Abuz față de bătrâni și neglijarea lor      ↓

↑                                                                    ↓

←←← Violența copiilor în familie ←←←

Violența adulților în familie duce la violența copiilor în familie, violența copiilor în familie îi transformă în timp, în adulți violenți, creându-se astfel un cerc vicios.

Violența în familie:

• se manifestată prin constrângere fizică, psihologică, economică, spirituală sau sexuală; 

• este o acţiune intenţionată a unui membru al familiei împotriva altui membru; 

• generează comiterea contravenţiilor şi infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii, demnităţii şi cinstei persoanei; contra familiei şi minorilor; contra proprietăţii patrimoniale şi personale.

Fundamentul violenței domestice îl constituie Puterea și Controlul agresorului.

Agresorul recurge la: constrângere și amenințări, la intimidări, abuz emoțional, izolare, minimalizează, neagă, acuză, recurge la copii, la privilegiul masculin precum și la abuz economic.

Ce este specific pentru violenţa în familie?

• accesul permanent al agresorului la victimă;

• desfăşurarea previzibiă a evenimentelor de violenţă;

• apar modificări în personalitatea tuturor celor implicaţi;

• dezvoltarea unui ataşament paradoxal emoțional, atașament nesănătos;

• caracterul secret - care face ca victima să aibă un acces mai mic la surse de sprijin;

• tendinţa celorlalți de a trece sub tăcere violenţele observate;

• are un registru larg de manifestări: psihice, fizice, sexuale şi sociale.

Fazele violenței:

FAZA I

conflicte mărunte – interpretări diferite ale mesajelor transmise

Pasul 1

•  bătăi minore; 

•  negarea furiei ajută victima să facă faţă situaţiei care speră cu disperare că se va schimba; 

•  victima învinovăţeşte factorii exteriori; îşi asumă vina pentru incident; aparenta acceptare pasivă declanşează comportamentul violent iar agresorul nu mai are control.

Pasul 2

• agresorul nu vrea să facă public comportamentul lui, fiindu-i teamă că victima va spune ceva, devine tot mai agresiv;

•  agresorul ţine victima captivă cu forţa;

•  la victimă apare sindromul neputinţei învăţate. 

Pasul 3 

•  pe măsură ce faza I evoluează, bătăile se îndesesc, furia escaladează, victima îşi dă seama că va urma faza II şi încearcă să controleze factorii externi: fără telefoane, fără gălăgie din partea copiilor; 

•  în curând încercările de a face faţă vor eşua. 

Pasul 4 

•  agresorul creşte controlul treptat şi brutal; victima devine tot mai incapabilă să se protejeze împotriva durerii şi suferinţei;

•  victima devine tot mai închisă în sine; agresorul devine din ce în ce mai opresiv;

•  apar tensiuni de nesuportat; 

•  câteodată victima declanşează faza II pentru a pune capăt tensiunilor, numai pentru ca "să se termine odată". 

 FAZA II 

lipsa controlului - lipsa anticipării 

•  bătăi crunte cu efecte distructive; 

•  durează, de obicei, între 2 și 24 ore, uneori chiar o săptămână sau mai mult; 

•  numai agresorul poate pune capăt acestei faze; 

•  riscul de apariţie al crimelor iar victimele consideră scăparea ca inutilă; 

•  victima are un colaps emoţional între 22 și 48 de ore după bătaie. Caută izolarea, de aceea doctorul nu o vede decât după ce s-a vindecat; 

•  poate apărea şi abuzul sexual. 

  
  

 FAZA III 

o perioadă neobişnuită de calm

• agresorul este extrem de afectuos, drăguţ şi chinuit de remuşcări;

• îşi cere scuze şi promite că nu se va mai întâmpla;

• agresorul crede că-şi poate păstra controlul; 

• crede că victima a învăţat o lecţie aşa că nu va mai trebui să o bată din nou; 

• promite că va renunţa la băutură; 

• convinge victima că "a cerut-o", o face să se simtă vinovată că a plecat, o face să se simtă responsabilă; 

• agresorul promite că va căuta ajutor numai dacă victima rămâne lângă el. 

Ca efecte a violenței domestice evidențiez următoarele: 

1. La nivel fizic, victimele pot prezenta: răni, leziuni, fracturi, probleme de auz, probleme ginecologice, dinţi sparţi, vaginism, amenoree, tulburări de alimentaţie, palpitaţii.

2. La nivel social: în ceea ce priveşte munca şi sarcinile cotidiene: probleme de concentrare a atenţiei, multe zile de concediu medical, senzaţia că nu poate face faţă lucrurilor, gândul că nu ar trebui să lucreze, minciuna, izolare, dificultăţi în a se scula din pat, a se spăla, a se îmbrăca, a mânca, a face cumpărături.

3. La nivel social: în relaţia cu partenerul apar următoarele manifestări: sunt foarte atente la schimbările de dispoziţie, dau întotdeauna dreptate partenerului pentru a se proteja, ascund lucrurile de el, încep să mintă pentru a se proteja pe sine şi copiii, devin distante. 

4. La nivel social: comportamentul lor în societate şi familie are următoarele caracteristici: inhibare, simt ca au dezamăgit pe toata lumea, le este frica să nu afle ceilalţi şi să fie judecate, pot pierde familia şi prietenii.

5. La nivel social: relaţia cu copiii: se simt inadecvate ca mame, neajutorate şi vinovate, au fost etichetate ca mame rele, se simt judecate, se simt vinovate pentru că nu pot pleca, nu-i poate controla, devine agresivă cu ei. 

Mituri despre violenţa asupra femeii

• femeile provoacă violenţa şi o merită;

•  femeilor le place să trăiască în relaţii violente;

•  bărbaţii violenţi sunt bolnavi psihic;

•  alcoolul şi sărăcia este cauza violenţei;

•  violenţă există doar în familii lipsite de educaţie;

•  ea s-a învăţat să fie fără apărare în faţa lui;

•  oamenii ce agresează verbal sunt inofensivi;

•  violența emoţională este mai puţin gravă decât fizică;

•  de ce ea nu pleacă;

•  organizaţiile împotriva violenţei domestice ajută doar femeile;

•  dacă merge la poliţie, îşi va distruge familia;

•  lucrurile ar merge bine dacă el nu ar mai bea;

•  trebuie sa înveţe să-şi controleze furia.

În concluzie, menționez că în cazul când ați devenit o victimă a violenței domestice în primul rând conștientizați ce vi se întâmplă și nu acceptați situația ca pe o stare de normalitate. După care cereți ajutor de specialitate sau orice organizație care oferă consiliere, sprijin, adăpost temporar. La fel puteți apela la serviciul 112, sau la orice unitate medicală sau de poliție. Țineți minte că „acasă” trebuie să fie locul în care ne simțim în siguranță, unde ne putem bucura de căldură sufletească și de iubire. 

Autor: Diana Cecan, drd., Universitatea de Stat din Moldova, psiholog clinician BB-Dializa

Bibliografie:

1. D. Vasile – Introducere în psihologia familiei și psihosexologie

2. I. Mitrofan – Elemente de psihologie a cuplului

3. Ghid practic – Documentarea violenței în bază de gen

4. S. Rusnac, V. Gonța, S. Clivadă, L. Zmuncila – Asistența psihologică a cazurilor de violență în familie: psihodiagnostic și reabilitare a victimelor și abuzatorilor