Anxietatea este un termen care poate fi tot mai des auzit în diferite contexte în afara cabinetului psihologului, fiind adesea folosit drept sinonim pentru neliniște și stări de îngrijorare. Diferența dintre acestea constă în intensitate și măsura în care ne afectează viața.
Neliniștea și îngrijorările sunt emoții general umane, deci toate persoanele le au, absolut toate fără de excepții. Ea are un rol important în viața noastră, căci sunt modalități prin care creierului face față problemelor pentru a te menține în siguranță. Acest lucru se întâmplă prin concentrarea pe ceea ce este prioritatea momentului, determinându-te să cauți soluții, să iei măsuri și să rezolvi probleme pentru a-ți recăpăta cât mai repede posibil starea de bine. Însă există persoane care totuși cea mai mare parte a timpului sunt îngrijorate, chiar dacă un motiv clar nu există sau ceea ce trebuia să se întâmple deja s-a întâmplat. Ele rămân blocate în gândurile despre problema deja rezolvată sau își creează noi imagini mentale despre ce ar fi dacă… În cazul dat vorbim despre anxietate.
Îngrijorarea mobilizează către căutarea de soluții, dar îngrijorarea care oferă scenarii catastrofice duce la anxietate.
Anxietatea este vocea continuă care ne face sa fim mereu în gardă, chiar dacă nu există nicio sursă vizibilă și clară de neliniște. Vocea anxietății este atât de slabă încât, pentru a fi auzită, ea ne determină să ne comportăm diferit:
evităm situații, persoane, locuri, care ar putea să ne facă să ne confruntăm față în față cu problema;
avem senzații corporale diferite precum amețeli; tensiune musculară; dificultăți de respirație și senzația de insuficiență de aer; transpirație excesivă; creșterea ritmului cardiac; senzația de a fi aruncat în căldură sau frig etc.;
avem somn perturbat, greutăți în adormire și treziri repetate pe parcursul somnului;
avem vise care reflectă clar scenele zilnice și avem impresia că nu ne-am culcat deloc;
considerăm că suntem incapabili să rezolvăm situația și trăim sentimentul de neputință;
ne gândim continuu doar la situația dată și aceste gânduri ne duc la scenarii catastrofice;
simțim încordare musculară și tensiune permanentă, incapacitate de relaxare, oboseală permanentă;
avem tendința puternică de a controla totul, iar ceea ce nu poate fi controlat este evitat;
avem senzații de agitație continuă, manifestată prin multe și diferite acțiuni: nu putem sta locului; dăm dintr-un picior sau cu degetele; roadem pixul sau creionul; învârtim ceva în mână; suntem în stare de alertă gata să facem ceva; roadem unghii; ne scărpinăm continuu fața; strângem dinții excesiv, inclusiv în somn; ne provocăm răni, etc.
Vocea anxietății devine ascunsă, pentru că adesea este ignorată și, astfel, își pierde din conștientizarea existenței. Dar anxietatea are multe fețe, după care poate fi cunoscută. Este și acel ,,ghem de frică” căruia îi este greu să rostească trei cuvinte, precum și acel ,,iepuraș energic” pus mereu pe acțiune, incapabil să fie nemișcat pentru câteva secunde; este și acea persoană care nu face aproape nimic, nu ia decizii, nu are ocupații și etichetată drept ,,leneșă”; este și acea care este ,,mega controlor” la toate și la toți, fără intervenția căruia nu se poate realiza nimic; este perfecționistul căruia îi este frică de cele mai mici eșecuri și cel care este complet indiferent la toate, dar singuratic și cu multe vicii precum alcool, tutun, droguri, etc.
Probabil vei gândi că am enumerat o mare parte dintre cunoscuții tăi și vei avea dreptate. Suntem generații destul de stresate, iar stresul cronic este un prieten bun al anxietății (cel puțin în ceea ce privește modificările la nivel de gândire și senzații corporale). Nu asculta pe alții când îți spun că nu ai motive de neliniște și stres, ei nu te cunosc pe tine și felul în care ești cu adevărat. Mulți consideră că, dacă nu ai aceleași responsabilități ca și ei sau mai multe, atunci nu meriți să spui că ești anxios, stresat sau îngrijorat, ca și cum acestea s-ar măsura în kilograme. Avem niveluri diferite de percepție a stresului și de predispoziție pentru anxietate. Acestea depind de sistemul nervos și temperamental personal (a fi mai sensibil și mai atent), mediul în care ai fost crescut și educat (prezența anxietății la cei care te-au îngrijit - anxietatea ta poate fi diferită de cea a părinților tăi), experiențele de viață (anumite experiențe cresc vigilența, nevoia de control, sensibilitatea senzorială), personalitatea ta (anxietatea este și o trăsătură de personalitate) etc.
Gândul de bază, pe care ar fi util să îl iei din acest fragment este că nu ar trebui să compari anxietatea ta cu cea a altora. Dacă te prefaci că anxietatea ta nu există doar pentru că nu este la fel de puternică ca a altcuiva, acest lucru nu te va ajuta să reduci anxietatea, dimpotrivă. Nu uita că vocea inhibată a anxietății tale va ieși la suprafață prin diferite comportamente pe care deja le cunoști, și acestea vor fi mai puternice cu cât îți ignori mai mult emoțiile.
În ciuda tuturor celor menționate, anxietatea nu este dușmanul tău. Abordarea anxietății ca pe un dușman te face să vrei să scapi de ea, să o eviți, în timp ce anxietatea este acel prieten cu care este necesar să te înțelegi. Scopul anxietății este să îți indice fricile și dorințele tale, căci chiar dacă se manifestă ca frică, conținutul ei este specific speranței.
Deci, primul lucru pe care îl poți face este să abordezi anxietatea cu curiozitate și să te întrebi ce vrea ea să îți spună. Curiozitatea ajută la explorarea indicilor anxietății: când apare, când scade și când dispare.
Un exercițiu eficient în acest caz ar fi să îi oferi o personalitate anxietății tale și să te pui cu ea la vorbă. Poți să îți imaginezi cum ea arată, cum se mișcă, ce culori, gusturi, mirosuri are, ce cuvinte îți șoptește cel mai des etc. Apoi să îi așezi un scaun și să te pui cu ea la vorbă, să o întrebi: Ce ce este aici? Ce vrea de la tine? Cum te poate ajuta? Cum tu o poți ajuta?
Pot exista cazuri când anxietatea, pentru moment, nu are despre ce să-ți comunice: nu poți face nimic acum pentru a rezolva situația sau anxietatea este vagă, neclară, de fundal și nu este legată de o problemă concretă. Atunci când nu putem acționa, simțim că nu avem control. În cazul anxietății, însă, avem convingerea greșită că putem controla viitorul, pe alți oameni, circumstanțele etc., ceea ce desigur că nu este corect. Anxietatea de fundal, vagă, neclară, care nu știi de unde provine și ce să faci cu ea, de asemenea, o amânăm. Asta nu înseamnă că evităm, ignorăm, negăm sau reprimăm, ci să nu continui să o investighezi în mod obsesiv. În felul acesta, o pui pe pauză pentru a reveni la ea ulterior. Este posibil să găsești răspunsuri sau să dispară anxietatea pentru că ai făcut deja ceva în acest sens.
Eliberarea pe moment de anxietate se poate realiza prin experiențe de calmare și ancorare, care te concentrează pe prezent și te deconectează de la gândurile despre viitor. Este important să înțelegi că acestea nu sunt soluții permanente pentru a scăpa definitiv de anxietate, ci doar te ajută să amâni atenția acordată acesteia pentru momente mai potrivite.
Exemple de experiențe de calmare și ancorare includ: implicarea în activități care necesită focus și implicare mentală, plimbări, comunicarea cu alte persoane, ascultarea muzicii, etc.
Alfă alte metode de diminuare a anxietății în articolul ,,Cum scap de anxietate? Recomandări practice”.
Autor: Agnesa Goroșevschi, psiholog
Comments