Orice film are în spate un mesaj care este perceput de fiecare diferit în funcție de experiența de viață, de starea actuală, de convingerile pe care le are, de felul în care gândește, simte și percepe evenimentele vieții.
Filmul “Dificultăți temporare” ne transmite o mulțime de mesaje care vor fi percepute de noi în funcție de nivelul și capacitatea noastră de a înțelege și conține realitatea din acest moment. Privindu-l acum îl veți percepe într-un fel, privindu-l peste un an-doi îl veți putea înțelege total diferit, și acest lucru s-ar referi la orice film, de aceea e curios să urmărim un film pe care l-am văzut în trecut pentru a observa cum s-a schimbat percepția și am devenit mai maturi.
Filmul este despre o familie a cărui copil s-a născut cu diagnosticul de paralizie cerebrală. Acest diagnostic pus copilului i-a făcut pe părinți să caute rapid cea mai bună metodă de adaptare la situație, însă mama și tatăl copilului aveau viziuni diferite asupra viitorului acestui copil. Mama acceptase diagnosticul și încerca la maxim posibil să-i ușureze viața copilului, însă tatăl nu s-a îndoiat nici o clipă că fiul lui e sănătos și că acest diagnostic nu este un ultimatum, este de fapt doar o dificultate temporară în viața sa. Tatăl era de părerea că copilul este sănătos, de aceea se comporta cu el ca și cu restul oamenilor și îl punea să facă aceleași lucruri ca restul copiilor fără vreun diagnostic.
Copilul a fost influențat cel mai mult de comportamentul și atitudinea tatălui, care mereu îl rănea de fapt pe acesta și îl făcea să se simtă neajutorat, nerespectat, simțea de parcă tatălui i-ar fi indiferent de el și că îi vrea suferință. Tatăl era dominant și mama nu încerca să-l oprească din acțiunile sale față de fiu. Ea înțelegea foarte bine că el o face din iubire necondiționată și vrea să-l învețe pe fiu să fie un luptător în viață, să nu piardă niciodată speranța și să fie foarte ambițios. Mamei deseori îi era milă de copil și considera că tatăl este prea dur cu el, dar totodată îl admira pe soțul ei care continua să fie încrezut în faptul că totul în viață poate fi depășit dacă există voință și scop.
Dacă priviți acest film... încercați să simțiți, priviți și auziți fiecare personaj. Cele 3 perspective sunt atât de diferite, dar au același scop - de a fi fericit. Părinții au încercat să acționeze cum știau mai bine în acel moment de viață, fiind conduși de către convingerile lor înrădăcinate despre cum e să trăiești, să educi, să iubești, să lupți și să fii fericit. Ambii părinți au însămânțat în copil o putere enormă de voință și curaj, o resursă interioară care-l făcuseră să devină un bărbat căruia îi reușește tot. Cu toate acestea, bărbatul devenit nu a putut niciodată uita starea lui din copilărie, suferința și ura pe care a trăit-o față de părinți, în special față de tată. Ajuns la succes, la o viață de vis, el oricum a rămas în starea de ură și furie, fiind blocat la starea de copil, dorind mereu să se răzbune, nevăzând, nesimțind și neînțelegând că de fapt ceea ce a devenit el în prezent este în special datorită acțiunilor tatălui. Și acum gândiți-vă cum ar fi fost dacă tatăl ar fi preluat abordarea mamei și i-ar fi ușurat viața...
În general, procesul de conștientizare e atât de dureros încât omul poate trăi chiar și toată viața cu starea de ură și furie, fiind mult mai ușor pentru psihic astfel, decât să crească la un alt nivel și să fie recunoscător trecutului. Creierul uman nu iubește schimbările și dezvoltarea, pentru că e nevoie de mult efort. Ironic e psihicul uman uneori, dar realitatea e atât de relativă încât nu există limite care să o conceptualizeze.
Pentru a ajunge la acel nivel de conștientizare și de înțelegere a propriei vieți, a propriei gândiri și a propriilor stări e nevoie uneori de luni, pentru alții e nevoie de ani, iar pentru alții decenii...fiecare având însă ritmul său...
Și doar peste un timp îndelungat, după anumite experiențe acest bărbat l-a înțeles cu adevărat pe tatăl său și l-a iertat...
Acest film de fapt e despre felul în care părinții încearcă să-și exprime iubirea și grija pentru copil, însă deseori modul în care ei aleg să o facă poate fi interpretat și înțeles foarte diferit de către copil...
Text de Victoria Chicu